-Traducatorul trebuie sa redea cât mai fidel posibil textul din limba sursa în limba tinta, fara interpretari personale. Se cere o traducere cât mai exacta, dar corecta din punct de vedere gramatical si cu respectarea normelor ortografice ale limbii tinta. Nu se rescrie textul, ci se reda cât mai fidel în limba tinta ceea ce este scris în text. Sensul trebuie, asadar, respectat cu strictete. Ceea ce nu înseamna ca traducere...
-Traducatorul trebuie sa redea cât mai fidel posibil textul din limba sursa în limba tinta, fara interpretari personale. Se cere o traducere cât mai exacta, dar corecta din punct de vedere gramatical si cu respectarea normelor ortografice ale limbii tinta. Nu se rescrie textul, ci se reda cât mai fidel în limba tinta ceea ce este scris în text. Sensul trebuie, asadar, respectat cu strictete. Ceea ce nu înseamna ca traducerea nu trebuie realizata într-o limba corecta si curata, îngrijita si stilizata (dar, atentie!, stilizarile nu trebuie sa denatureze sensul!) Fiecare fraza în parte trebuie atent gândita pentru a suna corect in limba tinta, si nu calchiat (toate calcurile, mai mult sau mai putin flagrante, sunt de evitat). De asemenea, si topica trebuie sa fie cea specifica limbii tinta si nu preluata ca atare din original. Nefiind vorba despre texte beletristice, ci despre texte tehnice, specializate, este de preferat ca un termen sau o expresie recurenta, din limbajul de specialitate, sa fie tradusa în acelasi fel în tot textul, pentru consecventa. Se va alege o formula si se va respecta pe tot cuprinsul textului – aceasta regula este cu precadere importanta în cazul termenilor specializati.Daca un astfel de termen de specialitate (indiferent ca este vorba despre limbajul tehnic, economic sau administrativ) apare de mai multe ori într-o fraza sau într-un paragraf, trebuie tradus la fel, de fiecare data. Termenii specializati care nu au un echivalent exact în limba tinta vor