Pentru elaborarea acestor două documente strategice pentru Municipiul Paşcani şi pentru realizare unei evaluări bazată pe tehnici şi metode de analiză calitativă a nivelului bunăstării sociale în urma implementării acţiunilor pe termen scurt, mediu şi lung, este necesară intervenţia unor consultanţi externi de specialitate.
A) Elaborarea “Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană a municipiului Paşcani pentru perioada 2021...
Pentru elaborarea acestor două documente strategice pentru Municipiul Paşcani şi pentru realizare unei evaluări bazată pe tehnici şi metode de analiză calitativă a nivelului bunăstării sociale în urma implementării acţiunilor pe termen scurt, mediu şi lung, este necesară intervenţia unor consultanţi externi de specialitate.
A) Elaborarea “Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană a municipiului Paşcani pentru perioada 2021 - 2027"
Strategia reprezintă un instrument de planificare strategică pe termen mediu şi este un document complex, elaborat printr-un larg parteneriat, care are la bază documentele de programare comune entităţilor membre şi vizează:
o contextul european de dezvoltare
o contextul naţional de dezvoltare durabilă
o contextul regional de dezvoltare durabilă
o strategia de dezvoltare regională
o strategia de dezvoltare locală de la nivelul judeţului
Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU), care să acopere şi zonele funcţionale urbane ale Municipiului Paşcani, ce face obiectul prezentei proceduri, va fi utilizată atât ca instrument de planificare strategică, management şi planificare bugetară, cât şi cu rol de document justificativ pentru următoarea perioadă de programare a fondurilor europene 2021-2027.
Din punct de vedere legislativ elaborarea Strategiei Integrate de Dezvoltare are la bază Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare privind transparenţa decizională în administraţia publică şi OUG nr. 156 din 3 septembrie 2020 privind unele măsuri pentru susţinerea dezvoltării teritoriale a localităţilor urbane şi rurale din România cu finanţare din fonduri externe nerambursabile.
B) Elaborarea “Planul de Mobilitate Urbană Durabilă a municipiului Paşcani pentru perioada 2021 - 2027"
Creşterea populaţiei urbane din ultimele două secole a modificat deopotrivă nevoile de mobilitate pentru bunuri şi persoane şi soluţiile alternative de satisfacere a acestora.
În prezent, sub aspectul mobilităţii, totalitatea aglomeraţiilor urbane prezintă aceleaşi tendinţe:
- dilatarea oraşelor, cu periferii cu densitate mică a populaţiei şi cu consecinţe în consumuri mai mari de energie pentru satisfacerea nevoilor de mobilitate;
- creşterea indicelui de motorizare al familiilor;
- congestia traficului, ca o consecinţă directă a creşterii motorizării şi a lungimii deplasărilor;
- evoluţia şi diversificarea stilului de viaţă prin adăugarea la deplasările alternante zilnice (reşedinţă - loc de interes), a deplasărilor de la sfârşitul săptămânii sau din timpul nopţii care pot cauza congestii ale traficului şi în afara orelor de vârf tradiţionale.
Ca răspuns la aceste tendinţe, care prin resursele energetice consumate şi efectele externe negative locale şi globale contravin exigenţelor actuale ale mobilităţii durabile, cercetările privind identificarea şi punerea în aplicare a soluţiilor pentru satisfacerea nevoilor de mobilitate în concordanţă cu cerinţele dezvoltării durabile au căpătat un interes tot mai accentuat.
Două axe de cercetare se desprind ca prioritare :
- ameliorarea eficacităţii şi atractivităţii sistemelor de transport public urban şi periurban cu scopul de a le spori atractivitatea;
- orientarea utilizatorilor către practici de mobilitate mai respectuoase pentru mediu;
Prima axă de cercetare presupune investigaţii care să identifice variatele nevoi de mobilitate pe care viaţa oraşului le relevă şi să analizeze modurile în care acestea pot fi satisfăcute cu consum redus de resurse şi efecte externe negative minime. În acest demers se remarcă rolul esenţial al interacţiunii dintre urbanism şi mobilitate, atât sub aspectul nevoii de mobilitate, cât şi sub cel al modului de satisfacere.
Nevoia de mobilitate satisfăcută, "ex-post", după confruntarea cu oferta, aşa cum este relevată de statistici (lungimea şi frecvenţa deplasărilor/călătoriilor totale şi aferente unui mod de deplasare) este rezultatul conjugat al configuraţiei reţelei de străzi, al serviciilor asigurate de acestea şi al comportamentului populaţiei. Mobilitatea social satisfăcută de sistemul de transport poartă amprenta spaţiului natural (al condiţiilor geografice), a spaţiului topologic şi economic, a acţiunilor omului orientate către conservarea sau modificarea caracteristicilor - spaţiul politic (antropic), dar şi mai pregnant amprenta comportamentelor populaţiei. Acestea din urmă, "reticente" la toate încercările de modelare sunt consecinţe ale tradiţiilor, ale educaţiei, ale modului de viaţă, ale sistemului de activităţi, adică extrem de particulare. Acest comportament, la orice încercare de modelare diferenţiază repartiţia modală a deplasărilor pentru restul condiţionărilor similare. Cercetarea trebuie să identifice soluţii pentru orientarea comportamentului locuitorilor spre acele alternative de satisfacere a nevoilor de mobilitate spaţială, cotidiană cu precădere, care sunt menite să contribuie la calitatea vieţii în oraşe.
Pentru segmentul deplasărilor motorizate, este esenţial ca prin creşterea atractivităţii transportului public să se diminueze ponderea deplasărilor motorizate individuale, consumatoare de spaţiu, resurse, generatoare de congestie şi responsabile pentru degradarea calităţii vieţii din oraşe.
A doua axă de cercetare presupune investigaţii care să pornească de la recunoscuta conexiune dintre nevoia şi oferta de mobilitate pe care urbanismul îşi pune pregnant amprenta. În acest sens este unanim recunoscut că dacă până în anii 1960, preocuparea dominantă consta în adaptarea oraşului la automobil, de atunci, treptat, a devenit tot mai clar că soluţiile pentru asigurarea calităţii vieţii în oraşe sunt mai complexe. Studiul interacţiunii dintre urbanism şi mobilitate a devenit esenţial.
Este acum tot mai relevant afirmaţia potrivit căreia promovarea deplasărilor nemotorizate este fundamental condiţionată de dimensiunea, forma şi structura urbană. Studiului acestora şi al corelaţiilor cu nevoile de mobilitate şi cu ofertele de satisfacere a acestora, îndeosebi prin orientarea către deplasările nemotorizate (mers pe jos şi cu bicicleta, în special) trebuie să îi fie dedicate preocupări conjugate ale urbaniştilor, sociologilor, economiştilor şi inginerilor.
Simplificând, a găsi soluţii pe orizonturi de timp apropiate sau îndepărtate pentru satisfacerea nevoii de mobilitate a populaţiei şi de deplasare a mărfurilor în spaţiile urbane echivalează cu racordarea la cerinţele dezvoltării durabile, adică la interesele şi responsabilităţilor contemporanilor şi ale generaţiilor viitoare.
Comisia Europeană defineşte Planul de Mobilitate Urbană Durabilă ca o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea viitoare a zonei urbane respective şi, în acest context, pentru dezvoltarea viitoare a infrastructurii şi serviciilor de mobilitate şi transport.
Un plan de mobilitate urbană durabilă are ca ţintă principală îmbunătăţirea accesibilităţii zonelor urbane şi furnizarea de servicii de mobilitate şi transport durabile către, prin şi în zona urbană respectivă. Un plan de mobilitate urbană durabilă ar trebui să faciliteze o dezvoltare echilibrată a tuturor modurilor de transport relevante, încurajând totodată trecerea către moduri mai durabile. Planul trebuie să includă un set integrat de măsuri tehnice, de infrastructură, de politici legislative menite a îmbunătăţi performanţa şi eficacitatea din punct de vedere al costurilor în ceea ce priveşte scopul şi obiectivele specifice declarate.