În ultimii ani s-a constatat pe piaţa asigurărilor din România că societăţile de asigurare au optat pentru un mix de contracte de reasigurare, atât proporţionale, cât şi neproporţionale, având în vedere structura portofoliilor de asigurări, frecvenţa şi severitatea daunelor, apetitul la risc precum şi alţi indicatori care stau la baza stabilirii profilului de risc al companiilor, astfel încât să se ofere protecţie atât pent...
În ultimii ani s-a constatat pe piaţa asigurărilor din România că societăţile de asigurare au optat pentru un mix de contracte de reasigurare, atât proporţionale, cât şi neproporţionale, având în vedere structura portofoliilor de asigurări, frecvenţa şi severitatea daunelor, apetitul la risc precum şi alţi indicatori care stau la baza stabilirii profilului de risc al companiilor, astfel încât să se ofere protecţie atât pentru riscurile asumate din activitatea de subscriere, cât şi pentru optimizarea cerinţei de capital de solvabilitate.
Contractele de reasigurare, din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi cele financiare (finite), structurate, retroactive, sub forma unor contracte proporţionale pe formă, dar neproporţionale după conţinut etc., au pătruns în ultima perioadă pe piaţa locală.
Din punctul de vedere al activităţii de supraveghere, problemele caracteristice contractelor de reasigurare finite sunt foarte importante deoarece acestea influenţează nivelul indicatorilor de solvabilitate, majoritatea fiind adaptate la cerinţele societăţilor de asigurare cedente, în condiţiile în care reglementările naţionale în materie tratează distinct doar contractele de reasigurare tradiţionale, pe an de subscriere, cu descrieri exemplificative, nu limitative, lăsând la latitudinea societăţilor de asigurare să adapteze evidenţele contabile şi situaţiile financiare pe baza aplicării raţionamentului profesional, pe principiul bunei credinţe.
În urma procesului de supraveghere permanentă şi control, autoritatea a identificat anumite contracte de reasigurare care acoperă riscuri din clasa de asigurare RCA ce conţin noi aranjamente financiare de diminuare a riscurilor, situaţie cu privire la care există diferenţe de interpretare la nivelul asigurătorilor a clauzelor contractuale ce ar putea induce anumite riscuri în viitor cu afectarea indicatorilor de solvabilitate.
Noile reglementări aduse de regimul Solvabilitate II se bazează pe principii nu pe reguli (conformitate) cu aplicabilitate la nivel european, iar activitatea de reasigurare este una transfrontalieră, iar clauzele contractelor şi interpretarea acestora a devenit dificilă în condiţiile acestor noi aranjamente financiare incluse în aceste contracte. Apelarea la expertiza unor specialişti independenţi cu practică internaţională în domeniu ar putea completa, în mod independent, raţionamentul profesional aplicat de către personalul A.S.F. cu privire la activitatea de reasigurare.
Consultarile se vor desfasura avand in vedere si prevederile Art.140 din Legea 98/2016:
"(1) În situaţia în care un candidat/ofertant sau o entitate care are legături cu un candidat/ofertant a oferit opinii, sugestii sau recomandări autorităţii contractante în legătură cu pregătirea procedurii de atribuire, în cadrul consultărilor prevăzute la art. 139 sau în orice alt mod, inclusiv ca parte a unor servicii de consultanţă, ori a participat în alt mod la pregătirea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că participarea respectivului candidat/ofertant la procedura de atribuire nu este de natură a denatura concurenţa.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include, printre altele, comunicarea către ceilalţi candidaţi/ofertanţi a informaţiilor relevante care au fost transmise în contextul participării candidatului/ofertantului la pregătirea procedurii de atribuire sau care decurg din această participare şi stabilirea unor termene corespunzătoare pentru depunerea ofertelor."
Login
